Recenzie album Phoenix 1973 Mama, mama, Te intreb pe tine soare, Mesterul Manole

Home Recenzii Albume Recenzie album Phoenix 1973 Mama, mama, Te intreb pe tine soare, Mesterul Manole
Recenzie album Phoenix 1973 Mama, mama, Te intreb pe tine soare, Mesterul Manole

Album Phoenix 1973 Mama, mama / Te intreb pe tine soare / Mesterul Manole

  1. Mama,mama – Nicolae Covaci / Victor Carcu
  2. Te intre pe tine soare – Nicolae Covaci / Victor Carcu
  3. Mesterul Manole – Nicolae Covaci / Victor Carcu

 

Componenta:

  • Nicolae Covaci (chitara electrica, voce)
  • Iosif Kapple (chitara bas, vioara, blockflöte, voce)
  • Mircea Baniciu (solist vocal, tamburina)
  • Costin Petrescu (tobe)
  • Valeriu Sepi (percutie)

Invitat special : Liviu Butoi (oboi)

Despre coperta:

   Dupa aparitia primului LP al formatiei – Cei ce ne-au dat nume, care a reprezentat fara indoiala un real succes, Phoenix pregateste un nou material, cu adevarat grandios. Mai exact prima opera rock autohtona: Mesterul Manole. Conform spuselor lui Nicu Covaci:  Mesterul Manole fusese gândita sa fie o opera-rock adevarata, cu un intreg scenariu, cu o conceptie si o dramaturgie mult mai vaste decat orice produsesem anterior. Urmau sa participe coruri, actori, dansatori, nemaifiind vorba de o simpla desfasurare de melodii ca la Cei ce ne-au dat nume. (Phoenix, insa eu … – Nicolae Covaci, Editura Nemira 1994, pag. 237).
Asadar, dupa conceperea in detaliu a proiectului, de la ideile de baza, compozitii, versuri, scenariul spectacolelor care ar fi urmat, costume, coruri, etc, dosarul a fost inaintat Comitetului de Cultura din Timisoara pentru aprobare. Acesta este momentul in care s-a derulat probabil cea mai  drastica cenzura comunista din muzica rock si poate din intreaga muzica romaneasca, deoarece dosarul respectiv a fost “pierdut”. Este absolut inimaginabil si cu siguranta de neinteles pentru generatiile mai tinere, cum e posibil ca un produs care se anunta o capodopera a genului sa fie “pierdut”. Si … cu asta s-a incheiat ceea ce ar fi putut fi, iarasi, o piatra de hotar in muzica pop romaneasca. (Phoenix, insa eu … – Nicolae Covaci, Editura Nemira 1994, pag. 237).
La vremea respectiva nu a ramas nici macar o copie. In mod interesant, daca nu chiar suspect, materialul a fost gasit dupa 1990, insa formatia Phoenix nu a mai editat, cel putin pana acum (2018), opera rock Mesterul Manole.

   Revenind la anul 1973, in conditiile in care aparitia unui nou LP a devenit imposibila, formatia Phoenix a editat a un EP pe care a fost inclusa o piesa de pe ceea ce ar fi trebuit sa fie o opera rock (Mesterul Manole, uvertura) si alte doua piese mai vechi, din epoca beat. De aceea, chiar daca pentru cei ce admirau formatia la momentul respectiv un nou disc a reprezentat o gura de oxigen, totusi materialul discografic in cauza nu isi gaseste nici locul potrivit in discografia trupei si nici nu aduce un aport substantial, conform asteptarilor.

   Mama, mama este, asa cum am spus, o compozitie care se incadreaza in genul beat, epoca care se incheiase la sfarsitul anilor ’60, inclusiv in Romania. De altfel, piesa fusese compusa in perioada respectiva si interpretata initial cu Moni Bordeianu solist vocal. Pe disc este reinterpretata cu Mircea Baniciu la voce. Si aceasta piesa sufera modificari dupa cenzura, versul “Mama, mama, ce viata aspra” fiind inlocuit cu “Mama, mama, ce vrei cu mine?”. De altfel, varianta initiala (chiar cu vocea lui Moni Bordeianu poate fi ascultata pe CD-ul “Vremuri, anii 60 … “, aparut in 1998. Din punct de vedere stilistic, se poate sesiza reluarea temei sociale dupa “Totusi sunt ca voi”, aparuta pe EP-ul din anul 1969.

   Piesa urmatoare – Te intreb pe tine soare – ramane in acelasi registru, al genului beat, in care se disting vocea lui Baniciu si instrumentatia compacta si bine construita, presrata foarte inspirat cu elemente de percutie. Cu siguranta si aceasta compozitie ar fi avut cu totul alt impact daca ar fi fost editata in anii ’60.

   Mesterul Manole, uvertura este fara indoiala compozitia importanta de pe acest disc. In primul rand este foarte interesant faptul ca in denumirea piesei de pe coperta discului este pastrata si “uvertura”, care, cel mai probabil, ne deconspira si rolul pe care l-ar fi avut aceasta piesa in ampla lucrare care ar fi trebuit sa fie Mesterul Manole. Plina de semnificatii si de substanta, compozitia este o ilustratie muzicala extrem de reusita a baladei Mesterul Manole. Phoenix propune din nou (dupa “Negru Voda”) o varianta originala si extrem de valoroasa, atat prin compozitie cat si prin interpretare, a unei vechi balade populare.

   Acest EP, destul de neinsemnat in intreaga existenta a trupei (care apare dupa excelentul LP Cei ce ne-au dat nume), precede albumul Mugur de fluier, unul dintre cele mai importante realizari din rock-ul romanesc. Cine ar fi anticipat atunci acest lucru?

Leave a Reply

Your email address will not be published.