Recenzie album Phoenix 1968 Vremuri, Canarul, Lady Madonna, Friday on my mind

Home Recenzii Albume Recenzie album Phoenix 1968 Vremuri, Canarul, Lady Madonna, Friday on my mind
Recenzie album Phoenix 1968 Vremuri, Canarul, Lady Madonna, Friday on my mind

Album Phoenix 1968 Vremuri / Canarul / Lady Madonna / Friday on my mind

  1. Vremuri – Florin Bordeianu și Nicolae Covaci/ Victor Șuvagău
  2. Canarul – Florin Bordeianu și Nicolae Covaci/ Victor Șuvagău
  3. Lady Madonna – Lennon/Mc Cartney
  4. Friday On My Mind – Vanda, Wright/Young

Componenta:

  • Florin (Mony) Bordeianu (solist vocal)
  • Nicolae Covaci (chitara electrica, voce)
  • Claudiu Rotaru (chitara electrica, voce)
  • Bela Kamocsa (chitara bas, voce)
  • Florin Dumitru (tobe)*

*Florin Dumitru era la acel moment tobosarul formatiei Mondial; a fost imprumutat de Phoenix special pentru inregistrari, in urma plecarii lui Dorel Vintila Zaharia.

Invitat: Günther Reininger (pian, voce)

   Despre coperta: Fotografia a fost făcuta în Parcul Rozelor din Timișoara. Membrii formației sunt îmbrăcați cu cămăși înflorate, in ton cu moda hippie a acelor ani.

   Prima aparitie discografica a fomatiei Phoenix se numara printre imprimarile esentiale de factura rock ale Electrecordului, care au familiarizat publicul din Romania cu acel curent al lumii occidentale: BEAT. De mentionat este faptul ca pana la acel moment doar Cometele si Sincron beneficiasera de aparitii discografice cu reverberatii pe care azi le numim rock. Mai mult decat atat, doar Sincron cochetase cu piese romanesti, intr-un EP din 1967, dar aceste piese au fost prelucrari dupa melodii populare romanesti. De altfel, era moda pieselor in limba engleza, gandita in primul rand din punct de vedere economic, reproduceri dupa artistii importanti din Occident. Asadar, Phoenix este prima trupa romaneasca de muzica beat (rock) care imprima compozitii proprii, in limba romana: “Vremuri” si “Canarul”. Piesele au fost foarte bine primite de public, mizandu-se pe melodicitate si pe culoarea instrumentelor.  Trebuie mentionat faptul ca in UK si SUA epoca beat era pe sfarsite, aici experimentandu-se deja alte orizonturi rock (de exemplul rock-ul psihedelic), care se vor ivi si la noi mai tarziu, in anii ‘70.

   Conjunctura care a facut posibile imprimarile pentru acest disc a fost Festivalul Creatiei Studentesti  de la Iasi din 1968, la care Phoenix furnizeaza surpriza, castigand Marele Premiu. In acelasi timp (aspect foarte important), trupa castiga si “Premiul Metronom ‘68” pentru compozitie, acordat de Radiodifuziunea Romana prin reprezentantul sau din juriu, celebrul Cornel Chiriac. Acest premiu consta inclusiv intr-un spatiu de inregistrare pentru un disc EP. Impresionat de formatia timisoreana, imediat dupa festival, Cornel Chiriac se intoarce la Bucuresti cu Phoenix si face toate demersurile ca inregistrarile sa inceapa in cel mai scurt timp. Pentru prima data confruntata cu situatia in care formatia care intra in studio detinea compozitii proprii pentru un intreg EP (recunoscute in unanimitate de un juriu national), Electrecord alege varianta de mijloc: fata A compozitii proprii in limba romana, fata B slagare internationale. La momentul respectiv ideea de compozitie proprie reprezenta inca un deziderat neverosimil pentru trupele beat, asa cum povesteste chiar Nicolae Covaci in cartea sa “Phoenix, insa eu … “: Mi se parea o lipsa de pietate sa te apuci tu insuti sa compui piese, cand inca mai aveam senzatia ca intre noi si idolii de pe placi se intind distante astrale. E adevarat ca ma preocupau niste melodii populare, care nu imi ieseau din minte. … … Ma sileam sa le interpretez la chitara, dar inca nu le aratasem la nimeni. Dar de la a mari repertoriul cu cateva piese instrumentale de origine populara si pana la a avea obraznicia de a compune, mai era un pas mare. … (Phoenix, insa eu … – Nicolae Covaci, Editura Nemira 1994, pag. 89-90).
Asadar, in contextul in care Electrecord nu erau convinsi de calitatea de compozitori a membrilor trupei si implicit de succesul la public al acesteia, au fost impuse doua piese din repertoriul international: “Lady Madonna” din repertoriul Beatles si “Friday on my mind” al celor de la Easybeats.

   Prima piesa compusa a fost “Stiu ca ma iubesti si tu” (editata pe un disc pentru prima data dupa 40 de ani, in 2008 – Mony Bordeianu, “Back to the Future”), cu care formatia a spart ghiata. Tandemul Covaci-Bordeianu compune apoi cele doua piese care au fost imprimate pe acest disc si care nu si-au pierdut farmecul nici astazi. De altfel, “Vremuri” nu lipseste din set-list-ul trupei la niciun concert, parca reinventandu-se din timp in timp si parca raspunzand in continuare intrebarilor ce vin din partea diverselor generatii din public. Este adevarat ca cele doua piese pot fi analizate si sub aspectul simplitatii frazelor muzicale, a sound-ului usor prafuit sau a lipsei de complexitate compozitionala, insa daca tinem cont de momentul si locul geografic al compunerii acestora si mai ales de reactia spectatorilor la auzul primelor acorduri, putem spune ca piesele reprezinta adevarate pietre de hotar ale rock-ului romanesc. Tot in cartea “Phoenix, insa eu …” gasim cea mai frumoasa descriere a acestora: Sub influenta si impresia inca proaspetelor reprosuri referitoare la aspectul nostru, am compus prima piesa care voia sa afirme ceva despre noi. Se numea “Vremuri”. Compozitia lejera cu trecutele mode ale altor secole incerca sa-i linisteasca pe cei speriati de aspectul rebel al tineretului de la sfarsitul anilor ’60. Tot atunci s-a nascut si “Canarul”, un cantec ce explicita, fara echivoc, dezamagirea tineretului roman in fata spulberarii, atat de rapide, a iluziei libertatii ce-i fusese fluturate, pret de cateva clipe, pe la ochi. In scurt timp, am reusit sa constatam fenomenul de identificare a spectatorilor cu continutul pieselor, care au devenit adevarate slagare, ce nu si-au pierdut ecoul si actualitatea nici astazi, se pare, pentru ca s-au scris in acea conjuncture fericita ce le-a permis sa devina expresia sintetica a nazuintelor celor de varsta noastra. (Phoenix, insa eu … – Nicolae Covaci, Editura Nemira 1994, pag. 114).

   In legatura cu piesele in limba straina, acestea nu pot fi luate in calcul ca si valoare intrinseca; de altfel in acele vremuri ideea de cover nu avea relevanta pe care o are azi. Ca un fapt inedit, Nicu Covaci povesteste in cartea amintita complicatiile aparute la inregistrare cu piesa “Lady Madonna”, la care a pus in functiune distorsionatorul construit dintr-un magnetofon Tesla. Atunci se interpretau piese straine tocmai pentru ca acestea sa ajunga, intr-un fel, la publicul tinta. De aceea cu siguranta foarte multi romani au ascultat pentru prima data “Lady Madonna” sau “Friday on my mind” in varianta Phoenix. Acesta a reprezentat singurul obiectiv al nasterii pieselor in limba engleza sau in limba italiana si au fost foarte multe exemple in acest sens in perioada 1966-1975. Dar ulterior Phoenix nu s-a mai inscris in aceasta linie, dovedindu-si capacitatea de compozitie dar si de interpretare, reprezentand in anii ce au urmat varful de lance al rock-ului romanesc.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi afisata.