Metronom

Metronom, sub semnul Sinesteziei

Home Beat Metronom

Origine  Bucuresti
Gen muzical  Beat, Rock psihedelic, Rock progresiv
Ani de activitate  1964 – Anii ‘70

Infiintata la inceputul perioadei beat, in perioada in care filmul “Tinerii” schimba paradigme inclusiv in Romania, formatia Metronom (n.r. fara o legatura directa cu celebra emisiune cu acelasi nume) s-a remarcat in cluburile bucurestene si pe litoralul romanesc. Ca si in cazul marii majoritati a formatiilor saizeciste de la noi trupa se axeaza pe reproduceri (pe care azi le numim cover-uri) dupa Beatles, Rolling Stones, The Animals s.a. Momentul care marcheaza evolutia trupei se petrece in 1970 cand intra in trupa marele muzician Liviu Tudan, personaj extrem de important in peisajul rock autohton, alaturi de claparul Nicolae Enache, care la randu-i isi va lega numele de trupe de referinta. Astfel apar primele compozitii proprii, majoritatea compuse de Tudan. De remarcat este nasterea, tot cu aceasta ocazie, a probabil primei opera rock romanesti, compusa, gandita si pusa in scena de acelasi Liviu Tudan. Numele ei era “Sinestezia”. Si era abia anul Woodstock. Cei care au avut ocazia sa participat la Festivalul Clubului Arhitecturii – editia a IIa (1971), unde Metronom prezinta aceasta lucrare, au vorbit la superlativ pe acest subiect. Din pacate, ulterior lucrarea a fost interzisa, fapt care se presupune ca a reprezentat si motivul pentru care Liviu Tudan paraseste formatia. Nu dupa mult timp, probabil in prima jumatate a anilor ’70, trupa se va desfiinta.

Discografie

–

Membri

Fosti membri (selectie)

Solisti vocali:

Alexandru Ureche

Liviu Tudan

Georgeta Sandulescu

Chitaristi:

Alexandru Ureche

Petre Iordache

Paul “Cioby” Ciomac

Basisti:

Sorin Ureche

Liviu Tudan

Tobosari:

Puiu Pavel

Alexandru Mangeac

Ucu Bratu Voicescu

Pianisti/clapari:

Willy Palaghioiu

Nicolae Enache

Instrumentele de suflat : clarinet, trombon, trompeta, corn

Petre Iordache

Gheorghe Mihai

Theodor Simion

Marcel Petanca

Ion Olteanu

Beat, Progresiv, Psihedelic, Trupe

Comments (7)

În perioada 1972-1974 formația Metronom a înregistrat mai multe piese la Radio, unele filmate pentru difuzare la Televiziune, în următoarea componență: Mircea Aldea – chitară, orgă, pian, voce, Constantin Teoharie – chitară, orgă, flaut, saxofon, voce, Doru Cioromela – chitară armonie, voce, Arpi Csenuszer – chitară bas, Ionuț Mocanu – baterie (înlocuitorul lui Sandu Mangeac, retras din cauza programului încărcat de la Arhitectură) și subsemnatul, Cristian David Cristache, chitară solo și voce. Liviu Tudan nu mai era cu noi, plecase afară, cu Paul Ghentzer și a tot plecat cîțiva ani la rînd. A mai cîntat cu noi doar de cîteva ori, cînd avea liber în pauzele dintre angajamentele din Germania. Dar nici atunci nu cînta numai cu noi, că mergea și la celălalt Metronom (pe care îl făcuse fostul nostru solist și basist Petrică Ureche, fratele lui Sandu, după ce plecase definitiv de la noi), și la alții. Deci Sandu Ureche, fostul lider și chitarist solo, trecuse la muzica de teatru și era foarte ocupat; colabora cu Dan Aldea și cu ceilalți membri ai formației Sfinx, dar nu a fost cooptat în formație (deoarece Dan Aldea insista pe atunci ca Sfinx să rămînă un trio cu un singur chitarist). Ionel „Ucu” Bratu Voicescu, fostul baterist, care îl înlocuise temporar pe Sandu Mangeac, se întorsese la Sincron, iar Nicu Enache, care cîntase în primul rînd la oboi și „împărțise” orga cu Liviu Tudan (și nu era solist vocal), plecase la Sonor, după care s-a dus la Mondial. Petru Ureche fusese și el plecat, cînd îl înlocuise pe Gabi Drăgan la Mondial, dar după ce acesta s-a întors în formația Mondial, el a revenit la Metronom, cînd eram din nou și eu în componență, cu Arpi, Ticu, Doru, Ionuț și Narcis Albulescu, înlocuit apoi de Mircea, revenit de la formația Amiral. Anul următor el și-a făcut un alt Metronom, cu foști membri ai formațiilor Odeon și Contrapunct, dar noi, ceilalți, am rămas împreună și ne-am numit Metronom și din 1972 încolo, că noi asigurasem, de fapt, continuitatea formației, cu acordul inițial al lui Sandu Ureche și al lui Liviu Tudan, care, așa cum am scris, mai cîntau din cînd în cînd cu noi.
Metronomul nostru s-a împrăștiat prin 1974, cînd Mircea Aldea și Ionuț Mocanu au plecat afară, cu Marin Pechea și cu suflătorii noștri, Korossy Tibor și Victor Macedon, pe care îi adăugasem în ultimul an. Arpi, basistul, s-a întors la Sincron, iar eu n-am mai cîntat, că îi vîndusem chitara lui Octavian Constantinescu, fratele lui Mihai Constantinescu (cu care am fost coleg la Mondial, înainte de Metronom), sperînd să-mi aducă Mircică un Fender Telecaster second hand, de la un neamț pe care îl ajutasem… să se însoare, după ce o cunoscuse în vara aceea la mare pe Silvia, solista noastră, pe care, după ce a văzut-o, nu s-a lăsat pînă nu s-a însurat cu ea! Neamțul acceptase să-i plătesc în rate, dar Mircică nu s-a mai întors și asta a fost, ne-am revăzut abia după 15 ani, la el, în Germania (unde avea să se și prăpădească ceva mai tîrziu, la nici 50 de ani, după o lungă suferință). Eu m-am apucat serios de inginerie, pînă n-am mai rezistat și am plecat și eu, „trîntind” ușa, în 1979, în Israel, după trei ani în care am așteptat, cu înfrigurare, să-mi iasă pașaportul și viza (care la alții le ieșea în două săptămâni!). I-am mai ajutat de cîteva ori pe băieții de la Grup 120, formația lui Octav Constantinescu, inclusiv la o înregistrare de-a lui care a avut ceva succes atunci, chiar înainte să plec, „Raze aurii”, dar asta a fost tot, că, ocupat cu ingineria, nici în Israel n-am mai cîntat în public decît ocazional, foarte rar, deși după cîțiva ani mi-am luat Fenderul mult dorit și apoi alte cîteva chitare, pe care le am și acum.
Mă bucur că unele piese ale Metronomului au fost regăsite și că mai circulă pe internet și poate că mai sînt șanse să fie recuperate cumva și celelalte piese ale noastre, că au fost cel puțin zece, preluări și compoziții semnate de Mircea, de Ticu și de mine, înregistrate în 72-73. Formația a existat vreo 10 ani și prin componența ei au trecut mai mulți instrumentiști valoroși, care au făcut carieră în muzică; eu n-am fost de la început, am venit în 1968 de la Mondial, cu care am cîștigat la Iași, în acel an, premiul I la finala pe țară a concursului formațiilor studențești de muzică beat, cum li se spunea pe atunci, cu Gabi Drăgan, Radu Stoica, Dragoș Vasiliu, Romeo Vanica și Florică Dumitru. Au fost mai multe schimbări atunci la Metronom, practic de la o lună la alta, cu plecări și reveniri, niciunul dintre membri neputând participa la toate aparițiile, fie din cauza programului de la facultăți, că majoritatea eram studenți, fie din cauza unor colaborări temporare cu alte formații (în cazul meu, scurte apariții cu Odeon, Septetul „Tinerețea” și Top M 20). După un an și ceva la Metronom, aflați încă în faza beat, am trecut la Sideral-2 (viitorii Astral Grup), cu Andy Balenti, Dan Panaitescu, Viorel Soare (apoi Nelu Stan), Vicu Stravre (apoi Ștefan Mihăescu, înlocuit de Liviu Hrișcu), Nicky Păun și ceilalți, formație care, chiar dacă se numea Sideral-2, era singurul Sideral care exista atunci, că vechea formație se dezmembrase și atunci organistul Andy Balenty, ex-Sideral, fost și la Sfinx, Nord (Nordicii, de fapt, dar au avut probleme să apară cu numele ăsta) și Romanticii, luase inițiativa constituirii unei noi echipe, cu care ne-am pregătit să participăm la primul festival-concurs național al formațiilor rock studențești din România. Ne-am înscris, am fost selecționați (după o previzionare a repetiției programului cu care voiam să participăm, un program la care muncisem mai multe săptămîni, gîndind tot felul de aranjamente instrumentale complicate, cu care speram să impresionăm juriul și publicul) și urma să reprezentăm Centrul Universitar București (Institutul Politehnic, în cazul nostru) alături de cîteva formații importante pe atunci, Mondial, Olympic’64, Coral, Odeon și Orion Grup (dintre care doar primele două și ultima aveau să ajungă, în final, pe scena festivalului, dar eu păstrez încă un afiș de la noi, de la Politehnică, în care era anunțat un mare concert cu cele șase formații care urmau să reprezinte capitala în competiția cu tot atîtea formații din provincie, deci un fel de repetiție generală a bucureștenilor, la Casa Studenților, cu o săptămînă înainte de festival). Surpriza și neșansa a fost că, în ultima clipă, organizatorii ne-au anunțat că participarea noastră la festival s-a contramandat din cauză că mai apăruse o formație Sideral (care pînă atunci se numiseră, de fapt, Modal Quartet, cu Mugur Winckler la chitară solo), că ei sunt purtătorii de drept ai acestui nume, că nu pot participa două formații Sideral în festival și că noi, oricum, suntem Sideral-2! Ceva asemănător au pățit și cei de la Odeon, înlocuiți în ultima clipă cu Romanticii, care, cu acea ocazie, ni l-au „furat” pe bateristul Ștefan Mihăescu, adevărată „pavăză” a Sideralului, care a mers cu ei în festival. Eram dezamăgiți și debusolați și n-a mai durat mult pînă ne-am despărțit, în 1970, când Sideral-2 s-a desființat (eu trecînd atunci la formația Melodic’69), dar după vreun an numele de Sideral era iar folosit de cel puțin două, dacă nu chiar trei formații, constituite în București în jurul a cîte unui instrumentist care avusese, mai mult sau mai puțin, legătură cu Sideralul vechi, în formulele lui extinse (saxofonistul Dan Georgescu și violonistul Radu Vizitiu, care la început cîntaseră împreună sub acest nume, aveau acum fiecare cîte o orchestră numită Sideral, adică Sideral Grup și Sideral Quintet sau invers)
La insistențele vărului meu, Ticu Teoharie, un instrumentist foarte bun, pe nedrept uitat azi, m-am întors la Metronom, prinzîndu-l și pe Liviu Tudan în componență, pînă să fie înlocuit cu Arpi Csenuszer, și el un mare basist. Sandu Ureche deja venea tot mai rar iar Petru Ureche încă nu se întorsese de la Mondial, astfel că soliștii vocali (și autorii pieselor noi, de fapt) eram acum Mircea, Ticu și cu mine, inclusiv la înregistrările de la Radio sau Televiziune, unde doar o singură înregistrare din perioada aceea este cu Petru solist vocal. Ironia sorții a făcut ca eu și Mircea să ratăm și al doilea festival național organizat de Club A, cel din 1971, unde Metronomul (în care cîntaserăm și noi înainte), în noua componență, întărită cu Liviu și cu suflătorii lui, au impresionat cu selecțiuni din spectacolul avangardist „Sinestezie”. Iar noi, deși nu am fost la festival, am fost cei care au cîntat mai apoi vreo doi ani cîteva piese din „Sinestezia”, compoziții ale lui Liviu Tudan și Sandu Ureche.
Povestea Metronomului s-a terminat cam brusc, din cauza vremurilor de atunci, pentru că după ce am înregistrat niște piese la Radio și am apărut de cîteva ori la Televiune și după ceva angajamente în București și pe litoral, au intervenit, ca pentru majoritatea formațiilor, niște bariere mari, de care numai cîteva nume au putut trece, cele care au primit aprobare pentru discuri, pentru participarea în spectacole mari și pentru turnee mai bine plătite în țară, cu A.R.I.A., apoi cu teatrele și cu sindicatele (Sincron, Mondial, Phoenix, Roșu și Negru, Sfinx, Romanticii, FFN și Savoy). Timpul și starea de sănătate nu-mi permit scrierea acum a unei istorii mai detaliate a formației Metronom din anii în care am făcut și eu parte din ea (1968-1969, 1971-1974), dar sper ca nu peste prea mult timp să deschid un blog unde să prezint mai multe informații despre acei ani frumoși ai tinereții mele și despre mai multe formații pe nedrept uitate sau despre care se mai știe acum prea puțin. Voi relua legătura cu vechi camarazi și prieteni de atunci, de la „El Greco” Filip Merca și Liviu Hrișcu încoace, să punem cap la cap ce a reușit să salveze fiecare din fotografiile și afișele de atunci.
Cu respect, Cristian David Cristache (Ashdod, Israel)

3 august 2021 Cristian David Cristache Reply
- Foarte interesante detaliile redate aici de dl. Cristian David Cristache. Astept si eu cu interes viitoarele interventii ale domniei sale, mai ales ca unele poze de pe Facebook ii sustin expunerea. Prin arhivele audio de pe internet am gasit vreo cinci piese sub numele Metronom, mare parte folosite si de Doru Ionescu in remix-ul legat de biografia formatiei Venus: https://www.youtube.com/watch?v=hxoa273DPjI . De la minutul 3:15 apare o formula a formatiei Metronom si daca cumva dl. Cristache vede raspunsul, ar putea interveni cu identificarile instrumentistilor care apar in aceste scurte secvente. Multumesc redactiei Romania Rock pentru intermediere.
  
  31 iulie 2022 Adrian Blanariu Reply
O mică erată: l-am omis din enumerarea componenței Mondial tocmai pe Filip Merca, șeful formației, cel care ne adunase și ne ținea împreună dar, de fapt, prezența lui în componență e subînțeleasă. Noi, ceilalți, ne mai luam câte o zi-două pauză, că se repeta și separat, numai partea ritmică sau numai armoniile sau vocile, dar repetiții fără el nu prea se făceau.

4 august 2021 Cristian David Cristache Reply
S-a omis momentul înființării formației Metronom in anul 1964, la liceul Spiru Haret, in formula inițială de brigadă artistică sub îndrumarea inimosului profesor de științe naturale Ion Voiculescu zis „Celulă” datorită staturii sale de pitic. Formația a fost botezată Metronom, după emisiunea lui Cornel Chiriac. Metronom, avându-l ca lider pe subsemnatul Tudor Grigoras pianist și avand in componență pe frații Ureche ambii ghitaristi, pe Ion Berindei saxofonist, Costin Dobrin baterist, Sorin Rusu ghitară bas s-a lansat prin interpretarea in premieră a unor prelucrări in ritm de rock a unor piese muzicale precum Ana Lugojana, Perinița, etc. Soliste vocale: surorile gemene Sanda și Ioana Diaconescu (poeta de astăzi), Paula Sorescu (Lucian), Carmen Fârșirotu. Ulterior în repertoriu au intrat melodiile din filmul „Tinerii”, Corina Corina, Serenada tinereții, etc.
La serbarea de sfârșit de an și respectiv absolvirea liceului, in iunie 1965, directoarea liceului Doamna Anca Teodorescu a felicitat formația și i-a oferit un tort imens. Am continuat să particip la activitatea formației până spre iarna anului 1965 după care m-am retras dedicandu-ma scolii politehnice. Am admirat evoluția formației sub conducerea lui Sandu Ureche și m-am bucurat de succesul avut. Mă revăd din cinci in cinci ani cu Costin Dobrin care a evoluat ulterior la Sideral Modal Quartet. Apreciez efortul d-lui Nelu Stratone autorul istoriei rockului românesc și îi adresez felicitările mele.

30 mai 2022 Tudor GRIGORAS Reply
- Totusi numele nu vine de la emisiunea lui Cornel Chiriac aparuta in 1967. Vedeti si interventia lui Dimitri Cadere de la min. 13.
  https://www.youtube.com/watch?v=RvXltV3sYW4
  
  1 iulie 2022 Adrian Blanariu Reply
  - Multumesc Domnule Blanariu pentru corectia facuta!
    Recunosc ca memoria mi-a jucat o festa si dupa cum spune Dl Cadere probabil ca noi l-am inspirat pe Dl Chiriac.
    De fapt si cronologic vorbind emisiunea a debutat in 1967, data la care eu eram deja plecat din formatie.
    Gandindu-ma bine acum imi dau seama ca in perioada in care am studiat pianul de la varsta de 7 ani, am fost vesnic obsedat de metronomul impus de catre profesoara mea si asa se explica botezul formatiei cu numele Metronom.
    Sper sa vorbesc curand cu colegul Costin Dobrin si sa ne readucem aminte de acele vremuri.
    Profit de aceasta ocazie pentru a-l aminti pe colegul Nicky Mihailescu, promotia 1966 la liceul Spiru Haret cel care m-a inlocuit la clape in momentul in care am parasit Metronom.
    
    23 iulie 2022 Tudor Grigoras Reply
Stimate domnule Grigoras, departe de mine sa va fac un repros, apreciem faptul ca ne dati detalii interesante despre formatia Metronom. Remarcabil acest fenomen al aparitiei primelor formatii de chitare electrice din membrii unor brigazi artistice ale diferitelor institutii publice, imi vin in minte cazurile formatiei Phoenix sau chiar Mondial. Gasesc chiar pe aceasta pagina din relatarile dvs. si al d-lui Cristache, cele mai exacte informatii publicate despre activitatea formatiei Metronom. Daca ati avea si cateva poze cu formatia din perioada respectiva, ar fi extraordinar.

7 august 2022 Adrian Blanariu Reply

Metronom

Metronom, sub semnul Sinesteziei

Leave a Reply Cancel Reply